Binecuvântare sau blestem

Păcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier, cu un vârf de diamant; este gravat pe tăblița inimii lor și pe coarnele altarelor lor. Chiar și copiii lor își amintesc de altarele lor și de așerele, de lângă copacii verzi și de pe dealurile înalte. Muntele Meu din țară, bogăția ta și toate comorile tale le voi da ca pradă, împreună cu înălțimile tale, din cauza păcatelor din întreg teritoriul tău. Din vina ta vei pierde moștenirea pe care ți-o dădusem. Te voi face să slujești dușmanilor tăi într-o țară pe care nu o cunoști, căci ai aprins focul mâniei Mele, care va arde pentru totdeauna“. Așa vorbește Domnul: „Blestemat este omul care se încrede în om, care face din muritor puterea lui și a cărui inimă se îndepărtează de Domnul. 6El este ca un arbust în deșert, care nu vede venind fericirea. El locuiește în locurile arse ale deșertului, într-un pământ sărat, unde nu stă nimeni. Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul și a cărui încredere este Domnul. El este ca un pom sădit lângă ape, care își întinde rădăcinile spre râu. El nu se teme de căldură și frunzișul lui este întotdeauna verde. În anul secetei nu se îngrijorează și nu încetează să aducă rod. Inima este mai înșelătoare decât toate lucrurile și este fără vindecare. Cine poate să o cunoască? Eu, Domnul, cercetez inima și mă uit în adâncul ființei, ca să dau fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui. - Ieremia 17:1-10