Cristina Bâtlan, fondatoarea Musette, despre cum a creat un brand internațional şi de ce s-a distrus industria modei la noi

Cristina Bâtlan, fondatoarea Musette și noul jurat de la „Imperiul Leilor”, a explicat în emisiunea “Interviurile lui Vitalie” cum poţi să creezi un brand internațional în România și de ce s-a prăbușit industria de modă românească. Cristina Bâtlan a debutat în industria modei la 19 ani, pentru că asta și-a dorit cel mai mult să facă în viață. A început să învețe, cum altfel, decât de la străini, pentru că românii nu aveau cunoștințe în acest domeniu, venind dintr-o perioadă gri, de comunism. „De când am lansat produsul Musette, un produs care să ne reprezinte și care să fie imaginea noastră într-o piață, de atunci ne-am dorit să fie un produs care concurează cu cele mai mari case de modă din lume. La 19 ani am început să lucrăm cu țesături, cu cele mai mari case de modă din lume, cu cei mai mari producători la nivel mondial și i-am reprezentat în România. Am învățat tot ceea ce înseamnă partea artistică pentru materii prime, am avut de învățat o dată pe partea creativă , al doilea lucru foarte important pe care nu am fi putut să-l învățăm din România, ci doar din Italia, aveam acces în fabricile lor, vedeam cum sunt laboratoarele, cum tratează zona de creație. Și un alt lucru foarte important, am lucrat cu cel mai mare producător de vâscoză din lume, l-am reprezentat în România și vedeam cum își analizează activitatea în fiecare zi, indiferent că era top ten în Italia, cei mai bogați oameni din Italia, ori de câte ori călătoream cu el și mergeam într-un drum de o oră, de 45 de minute, pentru că mergeam cu avionul lui, își citea stocurile și avea o mie de pagini de stocuri și urmărea materiile prime. Pentru noi, ăsta a fost cel mai bun exemplu să înțelegem că nu e suficient să fi bogat, că atunci când devii foarte bogat, foarte mare, drumul tău nu se oprește, treaba ta nu se oprește și obligația ta nu încetează. De fapt, le ai pe toate și de multe ori mai mult. Noi nu primeam atunci stocuri de 2.000 sau 1.000 de pagini... ne uitam pe cinci hârtii, zece hârtii, acela era nivelul nostru”. Acela a fost momentul când Cristina a deschis ochii și a decis să se dezvolte cu forțe proprii și cunoștințele dobândite, în România. „Apoi ne-am dat seama că nu putem continua ca agenți și că nu este suficient pentru câtă pasiune avem și cum vrem să evoluăm și ne-am gândit să facem un produs propriu. Puteam să alegem confecția de haine, hainele, pentru că era mult mai ușor, aveam materii prime la dispoziție, aveam know-how, aveam acces la toți furnizorii de materii prime însă deveneam concurenții clienților noștri pe care îi avusesem până atunci. Și ni s-a părut incorect pentru că am avut întotdeauna un raport de activitate corect cu clienții noștri, erau deschiși față de noi, noi călătoream extrem de mult și puteam să le furnizăm multe informații, îi împingeam să concureze cu cele mai mari firme din lume, le aduceam țesăturile cele mai potrivite la acel moment, pentru că asta e lupta în modă: trebuie să ieși primul pe piață cu prețul cel mai bun și la timpul potrivit. Și am decis să mergem în zona de încălțăminte, despre care nu știam nimic, ne plăceau doar pantofii, ne plăcea calitatea italiană pe care o înțelegeam ca fiind cea mai înaltă la acel moment, am început să studiem, am înțeles că România fusese unul din cei mai mari producători la nivel mondial, primul european, până în 1989, fabricile funcționau, nu erau poate foarte profitabile, însă produceau un număr foarte mare de pantofi.” Vitalie Cojocari: Și calitatea? Cristina Bâtlan: „Calitatea nu era ceea ce ne doream noi, ne-am dat seama că nu putem produce în fabricile existente, noi voiam să facem un pantof de damă așa cum este el acum, acesta a fost visul nostru în primul nostru moment. Un pantof cu talpă din piele, talpă subțire, cu toc înalt și un calapod ascuțit. Astea sunt lucrurile maxime, ca și tehnologie, pe care ți le dorești într-o fabrică de încălțăminte”